Ce este Augmentarea Mamara?
Augmentarea mamară reprezintă procedura chirurgicală prin care se realizează creșterea în dimensiune a sânilor mici sau subdezvoltați prin introducerea unor implanturi siliconice, cu scopul de a reda sânilor o formă frumoasă, iar corpului o proporție armonioasă.
Fie că sunt insuficient dezvoltați, asimetrici sau ptozați, sânii vin în toate formele și dimensiunile. Pentru femeile nemulțumite de aspectul sănilor lor, augmentarea mamară poate reprezenta soluția ideala pentru redobândirea încrederii în sine, a feminității și confortului. Fiind în mod consistent procedura chirurgicală estetică cea mai populară pe plan internațional de-a lungul anilor, augmentarea mamară a reprezentat pentru multe femei soluția ideală pentru redarea conturului, formei și dimensiunii sânilor dar și pentru corectarea asimetriei acestora.
Protezele mamare
Mărirea de volum a sanilor se realizeaza prin introducerea sub glandele mamare sau (cel mai des) a mușchilor pectorali a unor implanturi din material siliconic cu o consistență moale, elastică, similară țesutului mamar natural, care permit o flexibilitate naturală în mișcare.
Implanturile vin în diverse dimensiuni, forme și consistențe. În funcție de acestea, rezultatele finale pot varia de la sâni cu o formă naturală și un decolteu discret până la sâni rotunzi, voluminoși, cu un pol superior plin. Alegerea implanturilor o vom face împreună după o atentă evaluare și măsurătoare a dimensiunii și formei sânilor și corpului, dar și în funcție de aspectul final dorit.
Implanturile rotunde vs. anatomice
Implanturile sunt compuse dintr-un petec, o capsulă și un gel, “a patch, a shell and a gel”. Ele vin în diverse forme, dimensiuni, consistențe și texturi, iar atunci când sunt alese corect, pot da rezultate spectaculoase.
În funcție de formă, implanturile se împart în cele rotunde și cele anatomice. Implanturile rotunde au forma unei jumătăți de sferă, fiind opțiunea preferată a pacientelor care doresc un pol superior al sânilor mai plin.
Implanturile anatomice au forma unei jumătăți de picătură și respectă mai îndeaproape forma sânilor, fiind utile atunci când pacienta își dorește un aspect mai natural. Datorită formei lor, implanturile anatomice necesită o tehnică chirurgicală mai meticuloasă și o poziționare atentă datorită riscului de malrotație al implantului în interiorul buzunarului.
Fiecare tip de implant prezintă avantaje și dezavantaje. Împreună vom analiza fiecare opțiune și vom alege implanturile cele mai potrivite fizionomiei și preferințelor dumneavoastră.
Ținând cont de formă și dimensiuni, dar și de rezultatele finale dorite, implanturile pot fi introduse direct în spatele glandei mamare, sub fascia mușchilor pectorali, sub mușchii pectorali sau, cel mai des, prin tehnica “dual plane” cu introducerea polului superior al implantului profund, sub mușchiul pectoral și a polului inferior sub glanda mamară, sau fascia muschiul pectoral.
Modalitatea de introducere va fi aleasă în funcție de dimensiunile implantului, dar și în funcție de anatomia și preferințele pacientei. Există mai multe metode de introducere a implanturilor, cea mai des folosită fiind cea prin șanțul inframamar. Aceasta permite acces direct în toate planurile anatomice, permițând introducerea oricărui tip de implant. Poziționarea acesteia va lua în calcul și evoluția naturală postoperatorie a sânilor, astfel încât rezultatul final să fie o cicatrice subtilă, ascunsă de polul inferior al sânilor. Alte modalități de introducere a implanturilor pot fi prin abord periareolar, adică printr-o incizie circumferențială situată în zona de tranziție dintre areolă și tegumentul sânului, sau prin abord transaxilar, în care incizia se face la nivelul subrațului. În ambele cazuri, incizia este plasată în zone în care cicatricile să fie ascunse sau mascate.
Procedura chirurgicala
Intervenția se efectuează sub anestezie generală, durând de la 45 de minute până la 90 de minute în funcție de complexitate și de particularitățile personale. Anestezia este adaptată fiecărei paciente și va ține cont de istoricul, antecedentele și preferințele pacientei. Aceasta constă în adormirea completă și analgezia totală pe parcursul intervenției. Înainte de efectuarea anesteziei se vor administra anumite medicamente pentru a maximiza confortul și a micșora timpul operator. Pe parcursul intervenției funcțiile vitale vor fi monitorizate în mod continuu pentru siguranța dumneavoastră.
După inserția implantului, incizia va fi închisă minuțios, în planuri anatomice cu fire resorbabile și acoperite cu benzi adezive chirurgicale. Astfel nu va fi nevoie de scoaterea firelor după operație și se vor acorda condițiile optime organismului pentru o vindecare cu minimă cicatrizare.
De stiut că
Odată cu trecerea timpului, în cazul pierderilor în greutate sau în urma alăptării, sâni se pot lăsa, determinând un exces de tegument. Augmentarea mamară nu reprezintă pe cont propriu soluția potrivită pentru definirea conturului și volumului acestor sâni, ba chiar pot sa accentueze gradul de ptoză. În aceste situații, mastopexia reprezintă soluția chirurgicală prin care se realizează îndepărtarea excesului tegumentar, având ca scop ridicarea sânilor.
Pentru îmbunătățirea aspectului sânilor ptozați și creșterea lor în volum, atunci când sânul nu are un volum suficient din propriile țesuturi, se apelează la augmentarea mamară asociată mastopexiei.
Evolutia si Asteptarile postoperatorii
După operație este importantă utilizarea mijloacelor de contenție externă cum ar fi fașa elastică sau bustiera, cu scopul de a reduce edemul și de a oferi sânilor suportul optim pentru vindecare. De asemenea, pentru a grăbi vindecarea și pentru a maximiza confortul postoperator sunt recomandate aplicațiile reci locale dar și tratament medicamentos conform rețetei prescrise. Este normal ca după operație să simțiți un anume grad de disconfort și de durere care durează în medie 3 zile și diferă de la o pacientă la alta în funcție de pragul de toleranță al durerii al fiecărei persoane.
Pot să apară la nivelul sânilor vânătăi, acestea urmând să dispară la circa 1-2 săptămâni.
Pentru organism, intervenția de augmentare a sânilor reprezintă două operații în una. Este posibil ca imediat după procedură să apară ușoare asimetrii ale sânilor, unul fiind mai umflat decât celălalt. În cursul vindecării evoluția celor doi sâni poate fi diferită, însă eventualele asimetrii se vor corecta, iar sânii se vor simetriza odată cu reducerea edemului și al vânătăilor.
Timpul de recuperare după intervenția de augmentare mamară variază în funcție de pacient dar și de amploarea procedurii, fiind uzual după intervenție ca sânii să se simtă în tensiune, calzi și sensibili la atingere.
Efortul fizic, mișcările bruște ale membrelor superioare și ridicarea greutăților de peste 2,5 kilograme trebuie evitate în perioadă imediat postoperatorie. Bustiera va fi purtată continuu 6 săptămâni postoperator.
Activitatea fizică cotidiană poate fi reluată la 3-4 zile după intervenție, însă efortul fizic susținut sau intens cu membrele superioare poate fi reluat treptat abia la 3-4 săptămâni. Activitățile sportive care solicită intens centura superioară cum ar fi tenisul, înotul, etc. sunt recomandate a nu fi începute până la 3 luni postoperator. Este recomandată utilizarea bustierei în timpul efectuării efortului fizic pe parcursul următoarelor 6 până la 12 luni postoperator. Vă va fi recomandat să începeți masarea sânilor de la 2 săptămâni după intervenție.
Este important de luat în considerare că rezultatele imediat postoperatorii nu vor fi cele finale. După intervenția de augmentare mamară este normal să apară umflaturi la nivelul sânilor, adesea asimetrice, ce pot determina un aspect inestetic, frustrant. Recuperarea după procedura de augmentare mamară variază în funcție de tipul de intervenție efectuată dar și în funcție de statusul biologic al fiecărei paciente în parte. Urmarea recomandărilor postoperatorii este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate și pentru a reduce riscul de potențiale complicații.
Rezultatul final al procedurii va fi cel de la 6 luni, însă sânii vor avea o forma frumoasă și plăcută începând cu prima luna după intervenție. Sânii se vor stabiliza în timp, iar rezultatul va deveni cel permanent în primele 6 până la 12 luni de la intervenție.
Odată cu înaintarea în vârstă dar și datorită variațiilor în greutate sau eventualelor sarcini, sânii vor suferi modificări în formă și dimensiuni, iar sânii augmentați nu sunt excluși din acest fenomen. Este important să luați în considerare evoluția naturală de îmbătrânire a sânilor și a pielii și posibilitatea de a deveni mai puțin satisfăcută de aspectul sânilor. În acest caz puteți alege să restabiliți forma acestora prin intervenții de înlocuire a implanturilor cu sau fără asocierea unei proceduri de ridicare a sânilor (mastopexie).
Cicatricile
Atunci când implanturile sunt introduse prin incizii excesiv de mici, atât țesutul tegumentar cât și implanturile sunt supuse unor tensiuni mai mari, crescand riscul de apariție al cicatricilor vicioase respectiv al fracturării conținutului gelatinos al implanturilor.
Astfel, dimensiunea inciziei variază în funcție de dimensiunea implanturilor alese. Se optează pentru cea mai mică incizie care permite introducerea implantului cu riscul minim de distorsionare sau lezare al acestuia sau al țesutului învecinat.
În cursul primelor 4 până la 6 săptămâni postoperator, urmând recomandările și tratamentul medicamentos care vă va fi prescris, cicatricile se vor estompa. Este important ca cicatricile să fie ferite de expunerea la soare sau radiații UV următoarele 12 luni după intervenție pentru a preveni hiperpigmentarea acestora, cicatriciel fiind considerate mature și stabile abia după 12 luni.
Alăptarea
Efectuarea augmentarii mamare prin abord inframamar permite minimalizarea riscului de lezare al țesutului glandular, alăptarea nefiind afectată de către procedură. Este important de luat în considerare faptul că variațiile de volum ale glandei mamare din timpul sarcinilor ulterioare pot afecta rezultatul final al procedurii.
Complicatii
Augmentarea mamară este considerată în general a fi o procedură sigură și simplă, însă orice procedură chirurgicală poate prezenta complicații. Urmărirea strictă a recomandărilor oferite după intervenția chirurgicală vă va asigura minimalizarea riscului de apariție al acestor complicații.
Hematomul, infecția, seromul, cicatricile hipertrofice sau cheloide, hiper/hiposensibilitatea, asimetria, malrotația implantului sau contractura capsulară se numără printre potențialele complicații. Monitorizarea apariției acestora și instituirea promptă a tratamentul corect este scopul principal al controalelor postoperatorii.
Hematomul
Este o complicație rară care apare de obicei în primele 24-48 de ore de la intervenție. Pacienta va constata că un sân se umflă semnificativ mai mult față de celălalt. În această situație trebuie să vă adresați chirurgului pentru control, iar dacă se confirmă suspiciunea de hematom este necesară reintervenirea chirurgicală pentru evacuarea lui, reluarea meticuloasă a hemostazei și reaugmentarea sânul.
Infecția
Este o complicație extrem de rară în epoca curentă, dar care este menționată în cărțile de literatură și despre care trebuie să știți înainte de a apela la o astfel de intervenție chirurgicală. Operația se desfășoară într-un bloc operator modern, profesional, în condiții de maximă asepsie, cu instrumentar și materiale sterile. Pacienta beneficiază de tratament antibiotic perioperator și postoperator, iar asta face ca această complicație să fie extrem de rar întâlnită.
Seromul
O altă complicație rară, manifestată prin acumularea unui lichid clar sau serocitrin în buzunarele formate, cel mai des cauzată de o iritație locală. Seromul poate să apară în primele săptămâni postoperator datorită intervenției în sine, care reprezintă o agresiune asupra organismului, sau la distanță de până la ani de zile, situație în care este asociat cu un istoric de traumă locală, fie o lovitură, fie o bustieră mai strânsă sau un efort fizic intens. În această situație, pacienta se prezintă cu o minimă umflătură la nivelul sânului, uneori asociată cu un eritem (roșeață) locală a tegumentului și cu schimbarea consistenței la palpare. Pentru confirmarea diagnosticului de serom se apelează la o ecografie mamară efectuată de către un medic cu experiență în imagistica sânului augmentat. În cazul în care prezența seromului este confirmată ecografic, există două posibilități în funcție de cantitatea de lichid acumulat.
Dacă aceasta este mică (circa 5-10 ml) atitudinea terapeutică este una conservatoare, aplicându-se bustieră și fașă compresivă și se prescrie o medicație antiinflamatorie și un antibiotic profilactic. De cele mai multe ori corpul va absorbi acest lichid în cursul a 7-10 zile.
Dacă la nivelul sânului se acumulează peste 30-40 mL, se preferă evacuarea acestuia printr-o puncție, ghidată ecografic pentru a preveni perforarea implantului introdus, urmând de cele mai multe ori ca această procedură să fie repetată de 2-3 ori la interval de câteva zile, timp în care sunt asociate restul mijloacelor de tratament menționate anterior.
Contractura capsulară
Este o complicație care poate să apară într-un procent de circa 3% din cazuri. Trebuie să știți că orice corp străin introdus într-un organism viu, în cazul de față proteza mamara, va fi perceput de organismul dumneavoastră ca un potențial agresor, iar organismul viu va izola întotdeauna acest corp străin. În cazul nostru va forma un înveliș în jurul protezei care se numește capsulă periprotetică. Aceasta se formează în cazul tuturor pacientelor cu augmentare mamară, ea fiind una suplă și foarte subțire, de circa 1 milimetru în grosime. În cazul unor persoane, această reacție este exagerată și exacerbată astfel încât această capsulă se va îngroșa (ajungând la câțiva milimetri în grosime) și se va contracta alterând aspectul sânului și uneori cauzând și un disconfort. De cele mai multe ori pacienta se prezintă cu acuza că sânul este indurat, proteza este poziționată mai sus pe torace, iar glanda mamară cade peste aceasta. Contractura capsulară poate să apară fie imediat postoperator, în cazuri extrem de rare, fie de cele mai multe ori la distanță de câțiva ani de la intervenție.
Din experiența mea personală, cred că toate pacientele cu augmentare mamara efectuată în urmă cu mulți ani prezintă un grad de contractură capsulară. De obicei este unul minim, care nu creează neplăceri pacientei, însă uneori este unul mai mare care necesită reintervenția chirurgicală, acesta fiind unul din motivele frecvente pentru care pacientele se prezintă pentru schimbul de implant.
În situația în care avem o contractură capsulară care necesită intervenție chirurgicală, de cele mai multe ori intervenția constă în așa numita capsulotomie și capsulectomie parțială, asta însemnând că se eliberează capsula și se detensionează prin multiple incizii chirurgicale la nivelul ei, asociată cu excizia parțială sau totală a capsulei periprotetice, apoi se reaugmentează sânul de cele mai multe ori cu o nouă proteză. Evident există situații rare în care se poate păstra proteza dacă complicația a apărut la scurt timp după procedura inițială de augmentare. Aprecierea acestei complicații o voi face eu în cadrul consultului preoperator.
Malrotația implantului
Este o complicație ce poate să apară atunci când se folosesc proteze anatomice și este unul din motivele pentru care în momentul augmentării cu asemenea proteze se fac buzunare strâmte sau foarte strâmte. Poate fi întâlnită la pacientele hiperactive, care practică sporturi de performanță și care își solicită foarte mult membrele superioare. Acesta este unul din motivele pentru care pentru aceste paciente se preferă protezele rotunde.
Durerea cronică
Nivelul de durere și durata persistenței durerilor după intervenție variază de la o pacientă la alta și pot fi influențate de pragul de sensibilitate la durere al fiecărei paciente, dar și de dimensiunea și modalitate de plasare a implanturilor. Un implant mai mare decât proporțiile anatomice poate determina persistența durerilor după operație. Tratamentul este în general medicamentos, însă în cazurile severe poate necesita o reintervenție chirurgicală.
Respingerea implantului
Studiile științifice au demonstrat ca materialele din care sunt compuse implanturile sunt compatibile cu organismul uman. Într-un număr deosebit de mic de cazuri însă, este posibil ca organismul să nu tolereze implanturile sintetice și să fie nevoie ca acestea să fie îndepărtate sau înlocuite.
Limfom Anaplazic cu Celule Mari asociat cu implantul mamar (ALCL)
Reprezintă o boală nou catalogată de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 2016 ca un nou tip de limfom malign foarte rar, ce are drept caracteristici: este un limfom cu celule T, are lymphoma gene translocation ALK negativ, CD30 receptor de proteine pozitiv imunohistochimic și se dezvoltă în proximitatea imediată a unui implant mamar la nivelul lichidului periprotetic sau a capsulei periprotetice.
Aceasta complicație se prezintă inițial ca o acumulare de lichid, un serom, apărut târziu (la circa un an) după intervenția de augmentare mamara, care poate să fie însoțită de o formațiune tumorală la nivelul capsulei care înconjoara proteza siliconica.
Carcinomul cu celule scuamoase asociat cu implantul mamar
Reprezintă o boală nou evidențiată prin comunicatul de avertizare al FDA din Septembrie 2022, care are drept caracteristici: tip de tumoră epitelială foarte rară dar potențial agresivă ce își are posibil originea în capsula periprotetica, cu CK 5/6 pozitiv, p63 pozitiv, si citometrie de flux pozitiva pentru celule scuamoase si keratina.
Această complicație se prezintă inițial ca o acumulare de lichid, un serom, apărut târziu după operație, însoțit de un sân edemațiat (umflat), durere locala, eritem (roșeață) și în numeroase cazuri cu o capsulă contractilă.
Tratamentul trebuie să fie efectuat conform ultimilor înștiințări ale NCCN, recomandărilor asociațiilor profesionale și cuprinde: o puncție evacuatorie a seromului sub ghidaj ecografic însoțită de analiza a acestuia la laborator prin mijloace imunohistochimice, efectuarea unui RMN de sân, a unui PET-CT, reintervenirea chirurgicală cu capsulectomie totală când acest lucru este posibil, evaluare oncologică cu sau fără tratament pe o perioadă de 5 ani.