Efectul gravitației exercitat de-a lungul timpului asupra sânilor, variațiile de volum ale glandelor mamare în cursul sarcinii și alăptării cât și variațiile substanțiale în greutate corporală pot afecta echilibrul structurilor componente ale sânilor, determinând aspectul lipsit de volum și lăsat al acestora. Femeile cu ptoză mamară doresc în general același rezultat – sâni simetrici cu aspect tânăr, plin și ferm.
Mastopexia, sau lifting-ul mamar, reprezintă soluția chirurgicală prin care se realizează remodelarea și repoziționarea complexului areolo-mamelonar și îndepărtarea excesului tegumentar de la nivelul sânilor, având ca scop îmbunătățirea formei sânilor lăsați prin ridicarea acestora. Prin această procedură se realizează redistribuirea și repoziționarea țesutului mamar însă nu neapărat și creșterea în volum a sânilor.
Modificările sânilor
Sânii sunt alcătuiți din mai multe componente: glanda mamară, cu funcția de producere a laptelui matern care suferă fluctuații în dimensiune în cursul sarcinii și perioadei postnatale, țesutul conjunctiv, cu rolul de suport mecanic al sânilor, țesutul grăsos, care are rolul de a oferi sânilor volum și tegumentul.
Fie că modificările în volum ale sânilor apar datorită alăptării sau modificărilor în greutate, dar și datorită procesului natural de îmbătrânire, structurile de suport se vor slăbi, iar sânii se vor lăsa sub efectul gravitației. Creșterea în cantitate a tegumentului față de țesutul grăsos va determina aspectul de sâni dezumflați, adesea asimetrici și pierderea percepției asociate cu aspectul tonifiat și tânăr al sânilor.
Odată cu modificările în formă ale sânilor apar modificări ale poziției areolei sau chiar modificări în dimensiune și formă ale acesteia.
În cazul pacientelor cu un volum adecvat al sânilor, procedura de mastopexie poate reprezenta o soluție formidabilă pentru restaurarea formei și conturului sânilor. Prin intermediul acestei proceduri se poate realiza simultan restabilirea formei sânilor prin înlăturarea excesului tegumentar dar și repoziționarea sau chiar remodelarea areolei.
Pentru majoritatea pacientelor însă, este necesară și creșterea volumului sânilor, existând opțiunea de a asocia o procedură de augmentare cu implant siliconic pentru obținerea unui rezultat optim, adaptat dorințelor pacientei.
Lifting-ul periareolar implică o singură incizie circumferențială la nivelul areolei poziționată la marginea dintre areolă și tegument, care permite mascarea cicatricii postoperatorii. Este indicat pentru pacientele cu un exces tegumentar minim care necesită o repoziționare minoră a areolei și o ridicare discretă a sânilor.
Lifting-ul circumvertical implică o incizie circumferențială la nivelul areolei poziționată la marginea dintre areolă și tegument, prelungită spre polul inferior al sânului. Permite pe lângă repoziționarea areolei și corectarea unei ptoze moderate a sânului prin îndepărtarea de țesut tegumentar în exces de la nivelul cadranelor inferioare ale sânului.
Lifting-ul în ancoră sau în “T” inversat implică o incizie circumferențială la nivelul areolei, prelungită spre polul inferior și apoi lateral și medial la nivelul șanțului inframamar, având forma unui “T” întors sau a unei ancore. Este procedura care permite îndepărtarea celei mai mari cantități de exces tegumentar. Această tehnică este cea mai eficientă pentru remodelarea și ridicarea sânilor și se pretează pentru corectarea ptozelor cu un grad accentuat.
Lifting-ul cu autoaugmentare mamară reprezintă o tehnică eficientă în cazul pacientelor cu ptoză mamară cu un grad avansat. Reprezintă o tehnică mai complexă care implică creșterea în volum a sânului prin intermediul redistribuirii țesutului mamar pentru a oferi sânilor un aspect mai plin, fără introducerea unor proteze siliconice.
Cicatricea postoperatorie reprezintă principala îngrijorare a pacientelor care doresc să opteze pentru procedurile de mastopexie. Inciziile sunt poziționate în zone anatomice favorabile și vor fi închise cu grijă astfel încât să fie cât mai greu de observat. Chiar și luând în considerare cicatricile, majoritatea pacientelor se declară încântate de rezultatul final al procedurii, aspectul rejuvenat al sânilor reoferindu-le confortul și încrederea în sine.
Alegerea tehnicii operatorii va ține cont de gradul de ptoză, de excesul tegumentar, de conformația corpului dar și de aspectul final dorit.
Procedura chirurgicală
Intervenția se efectuează sub anestezie generală, durând între 1,5 și 3 ore în funcție de complexitate și de particularitățile personale. Anestezia este adaptată fiecărei paciente și va ține cont de istoricul, antecedentele și preferințele dumneavoastră. Aceasta constă în adormirea completă și analgezia totală pe parcursul intervenției. Înainte de efectuarea anesteziei se vor administra anumite medicamente pentru a maximiza confortul și a micșora timpul operator. Pe parcursul intervenției funcțiile vitale vor fi monitorizate în mod continuu pentru siguranța dumneavoastră.
După înlăturarea țesutului în exces și efectuarea minuțioasă a hemostazei, incizia va fi închisă minuțios, în planuri anatomice cu fire resorbabile și acoperite cu benzi adezive chirurgicale. Astfel nu va fi nevoie de scoaterea firelor după operație și se vor acorda condițiile optime organismului pentru o vindecare cu minimă cicatrizare.
Evoluția și așteptările postoperatorii
După operație este importantă utilizarea mijloacelor de contenție externă cum ar fi fașa elastică sau bustiera, cu scopul de a reduce edemul și de a oferi sânilor suportul optim pentru vindecare. De asemenea, pentru a grăbi vindecarea și pentru a maximiza confortul postoperator, sunt recomandate aplicațiile reci locale dar și tratamentul medicamentos conform reteței prescrise. Este normal ca după operație să simțiți un anume grad de disconfort și de durere. Pot să apară la nivelul sânilor vânătăi, acestea urmând să dispară la circa 1-2 săptămâni.
Timpul de recuperare după intervenție variază în funcție de pacient dar și de amploarea procedurii, fiind uzual după intervenție ca sânii să se simtă în tensiune, calzi și sensibili la atingere.
Efortul fizic, mișcările bruste ale membrelor superioare și ridicarea greutăților de peste 2,5 kilograme trebuie evitate în perioada imediat postoperatorie. Bustiera va fi purtată continuu 4-6 săptămâni după intervenție.
Activitatea fizică cotidiană poate fi reluată la 3-4 zile după intervenție, însă efortul fizic susținut sau intens cu membrele superioare poate fi reluat treptat abia la 3-4 săptămâni. Este recomandată utilizarea bustierei în timpul efectuării efortului fizic pe parcursul următoarelor 6 până la 12 luni postoperator.
Este important de luat în considerare că rezultatele imediat postoperatorii nu vor fi cele finale. După intervenția de mastopexie este posibil să apară umflături la nivelul sânilor, polul inferior să pară teșit, urmand ca acesta să se rotunjească și să capete forma plăcută și normală a sânului în următoarele luni postoperator. Recuperarea după procedura de mastopexie variază în funcție de tipul de intervenție efectuată dar și în funcție de statusul biologic al fiecărei paciente în parte. Urmarea recomandărilor postoperatorii este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate și pentru a reduce riscul de potențiale complicații.
La 6 luni postoperator poate fi evaluat rezultatul final al procedurii, moment în care sânii se vor stabiliza.
Odată cu înaintarea în vârstă dar și datorită variațiilor în greutate sau eventualelor sarcini, sânii vor suferi modificări în formă și dimensiuni, iar mastopexia nu previne astfel de fenomene. Este important să luați în considerare evoluția naturală de îmbătrânire a sânilor în timp și posibilitatea de a deveni mai puțin satisfăcută de aspectul sânilor. În acest caz puteți alege să restabiliți forma acestora prin intervenții de augmentare mamară cu sau fără asocierea unei proceduri suplimentare de ridicare a sânilor.
Alăptarea
Intervențiile de lifting al sânilor de mare amploare pot să afecteze capacitatea de alăptare într-o pondere mai mare sau mai mică. În general în cadrul intervențiilor de mastopexie se încearcă prezervarea în totalitate a ductelor glandelor mamare astfel încât funcția de alăptarea să fie păstrată. Este important să luați la cunoștiință acest risc însă și să planificați momentul efectuării intervenției astfel încât să nu vă afecteze planurile de viitor. De asemenea este important de notat și faptul că variațiile de volum ale glandelor mamare în timpul unor sarcini ulterioare pot afecta rezultatul final al procedurii de mastopexie.
Complicații
Mastopexia este considerată în general a fi o procedură sigură, însă orice procedură chirurgicală poate prezenta complicații. Urmărirea strictă a recomandărilor oferite după intervenția chirurgicală vă va asigura minimalizarea riscului de apariție al acestor complicații.
Hematomul, seromul, asimetria, umflarea, hiper/hiposensibilitatea sau cicatricile hipertrofice sau cheloide se numără printre potențialele complicații. Monitorizarea apariției acestora și instituirea promptă a tratamentul corect este scopul principal al controalelor postoperatorii.
Hematomul
Este o complicație rară care apare de obicei în primele 24-48 de ore de la intervenție. Pacienta va constata că un sân se umflă semnificativ mai mult față de celălalt. În această situație trebuie să vă adresați chirurgului pentru control, iar dacă se confirmă suspiciunea de hematom este necesară reintervenirea chirurgicală pentru evacuarea lui, reluarea meticuloasă a hemostazei.
Infecția
Este o complicație extrem de rară în epoca curentă, dar care este menționată în cărțile de literatură și despre care trebuie să știți înainte de a apela la o astfel de intervenție chirurgicală. Operația se desfășoară într-un bloc operator modern, profesional, în condiții de maximă asepsie, cu instrumentar și materiale sterile. Pacienta beneficiază de tratament antibiotic perioperator și postoperator, iar asta face ca această complicație să fie extrem de rar întâlnită.
Asimetria mamară
Intervenția de mastopexie este una dificilă și meticuloasă în care asimetriile preexistente vor fi ameliorate întotdeauna. Exista însă situații în care poate să persiste un grad foarte mic de asimetrie dat de conformația toracelui și a sanului.
Cicatricile hipertrofice sau cheloide
Aspectul final al cicatricilor postoperatorii în general ține cont de mai mulți factori. O parte din aceștia țin de tehnica chirurgicală și de materialele folosite. Această componentă ține de chirurg și este motivul pentru care folosesc materiale de sutură de cea mai bună calitate, asociat cu tehnică meticuloasă în care marginile plăgii sunt întotdeauna aproximate dar libere de tensiune, pentru a oferi condițiile unei vindecări și cicatrizări optime.
Alți factori majori care vor influența forma finală a cicatricilor sunt reprezentați de predispoziția genetică a pielii pacientei, care poate sa dezvolte cicatrici cheloide sau hipertrofice indiferent de tehnica și materialele folosite. Din fericire această predispoziție este mai rar întâlnită în cadrul populației generale. Pe lângă acești factori, aspectul cicatricilor poate fi îmbunătățit prin respectarea indicațiilor postoperatorii: aplicarea unguentelor prescrise, masajul cicatricilor și prevenirea expunerii la soare sau radiații ultraviolete.
În cazul majorității pacienților, organismul absoarbe materialul de sutură în cursul a 6 luni după intervenție. În rare cazuri, datorită unor reacții de tip alergic, firele pot să fie respinse de către organism, necesitând extragerea acestora. Consecința acestor fenomene poate duce uneori la apariția unor cicatrici vicioase, ce pot fi corectate ulterior, după maturare.
Necroza parțială sau totală de areolă
Este o complicație neplăcută care poate prelungi timpul de vindecare și soluționare până la câteva luni, o complicație care are un risc mai crescut la pacienții fumători înrăiți și este unul din motivele pentru care cer pacienților mei să renunțe la fumat sub orice formă, minim 2-3 săptămâni postoperator, în cazul în care doresc să apeleze la acest tip de intervenție. Dacă apare această complicație, rezolvarea ei se face fie prin excizii și suturi directe, fie prin vindecări la “per secundam” (vindecare spontană într-o perioadă mai îndelungată de timp), măsuri care de cele mai multe ori lasă în urma cicatrici inestetice care necesită de cele mai multe ori acoperirea cu tatuaje de culoarea pielii.
Următoarele reprezintă complicații ale intervenției de augmentare mamară cu proteză de silicon și pot să apară în cazul intervențiilor de mastopexie cu augmentare mamară:
Limfom Anaplazic cu Celule Mari asociat cu implantul mamar (ALCL)
Reprezintă o boală nou catalogată de către Organizația Mondială a Sănătății în anul 2016 ca un nou tip de limfom malign foarte rar, ce are drept caracteristici: este un limfom cu celule T, are lymphoma gene translocation ALK negativ, CD30 receptor de proteine pozitiv imunohistochimic și se dezvoltă în proximitatea imediată a unui implant mamar la nivelul lichidului periprotetic sau a capsulei periprotetice.
Aceasta complicație se prezintă inițial ca o acumulare de lichid, un serom, apărut târziu (la circa un an) după intervenția de augmentare mamara, care poate să fie însoțită de o formațiune tumorală la nivelul capsulei care înconjoara proteza siliconica.
Carcinomul cu celule scuamoase asociat cu implantul mamar
Reprezintă o boală nou evidențiată prin comunicatul de avertizare al FDA din Septembrie 2022, care are drept caracteristici: tip de tumoră epitelială foarte rară dar potențial agresivă ce își are posibil originea în capsula periprotetica, cu CK 5/6 pozitiv, p63 pozitiv, si citometrie de flux pozitiva pentru celule scuamoase si keratina.
Această complicație se prezintă inițial ca o acumulare de lichid, un serom, apărut târziu după operație, însoțit de un sân edemațiat (umflat), durere locala, eritem (roșeață) și în numeroase cazuri cu o capsulă contractilă.
Tratamentul trebuie să fie efectuat conform ultimilor înștiințări ale NCCN, recomandărilor asociațiilor profesionale și cuprinde: o puncție evacuatorie a seromului sub ghidaj ecografic însoțită de analiza a acestuia la laborator prin mijloace imunohistochimice, efectuarea unui RMN de sân, a unui PET-CT, reintervenirea chirurgicală cu capsulectomie totală când acest lucru este posibil, evaluare oncologică cu sau fără tratament pe o perioadă de 5 ani.